Ce frumos,ce simplu,ce abstract..ce usor si placut deruleaza totul.Nu credeam vreodata sa se intample atatea lucruri frumoase deodata,sa vina si sa ma atace,sa muste din mine,apoi sa ma lase zacand intr-o balta de fericire,n-am crezut ca poti simti atatea minuni intr-o secunda a existentei.
El mi-a demonstrat ca se poate,lumina si curaj,tacamul povestii noastre,privirea calda,bratele acelea puternice,ochii intrebatori,silabisirea celor doua cuvinte ce imi bucura sufletul,nimic nu e mai presus.
-TU-Sunt dimineti cand ma trezesti cu atata dorinta,imi spui ca ti-e dor,ca vrei sa-ti vorbesc,imi spui ca nimeni nu te-a mai privit ca mine,apoi deodata te ridici si pleci,iar eu,
-EU- cu egoismul din mine, te strig si ma supar,pe tine te doare dar imi zambesti si ma iubesti si mai tare,de vina e doar mirosul de cafea cu lapte ce ne zburda prin creier.Ce poti sa-mi faci?Cum poti linisti tu egoul acela de femeie rasfatata care topaie in nerabdarea de a te face sa marturisesti ceva.E prea multa liniste la noi,afara ploua dar ai tras perdeaua sa nu mai vad,imi vorbesti cu inima sa nu mai aud,iar sufletul tau ramane dezgolit pentru aceasi fiinta orgolioasa si ratacita in viata ta.
Ma intreb..cum poti sa iubesti un om atat de nehotarat?!ce fapte marete am facut ca sa merit sarutul tau atunci cand te cert,ce meriti tu…iubire neconditionata,mai presus de orice alt sentiment?!
E randul meu,ma trezesc cu pasi mici cobor din pat,o miscare rapida si miseleasca ,si ma vad in bucatarie…iau cateva cubulete de ciocolata,strang intre degete 3-4 fire de zahar,le presar peste cafeaua neagra ce se raceste in fata mea,iti pun si lingurita aceea –stii tu,ti-am daruit-o candva,lingurita aceea pe care o alegi din tot mormanul de vase ,si-ti mestec usor,nu vreau sa te trezesc(esti inuman atunci cand dormi si ma cauti printre perne),trec cateva secunde si ma asez in fata biroului tau,iar acelasi suflet zburdalnic descopera si totodata strica surpriza.Era ceva pentru mine intradevar,ceva ce mai mult ca sigur tu n-ai fi vrut sa descopar intr-o oarecare dimineata ploioasa.
Incetez, ma gandesc la ceea ce tu simti,ma opresc din cercetari,ma acopar cu ideea ca nu stiu nimic desi sunt convinsa ca un zambet prefacut voi avea in coltul gurii cand vei vrea sa ma surprinzi,asa ca imi sterg curiozitatea,alerg langa tine si las necitit biletul ce se afla langa cutiuta.Va fi o surpriza pentru amandoi…eu voi alerga sa citesc ce scrie in bilet,iar tu..;)) probabil vei fi surprins de ce atata curiozitate.Inainte sa deschid usa ce duce in dormitor,defilez cateva clipe in fata oglinzii,ma afisez incruntata,azi am tenul curat,dar unele nemultumiri tot se ivesc,ar vrea sa apara si cateva lacrimi,dar azi nu pot si nu vreau.Imi fac curaj si zburd spre patul nostru.Acolo esti TU.
Ce frumos,ce cald,ce liniste e langa tine,adorm desi nu imi este tare somn,adorm fara sa-mi dau seama,adorm privindu-te,inchid ochii inca esti aici,te mangai te cuprind,tu simti si tremuri,ma saruti si-mi soptesti,”deschide ochii sa ma incanti ,stiu ca nu dormi…”
Te ascult,iti zambesc,si ma strangi in brate…ma navalesc atatea ganduri,si te intreb” asa de bine ma cunosti?””
-Altfel nu as putea,tu ai putea purta o bijuterie fara sa o vezi,fara sa stii din ce material e faurita?
-Ei hai,asa comparatie,inca ma intimidezi cu vorbele astea.
-Ai dreptate iubito,esti undeva mult mai sus decat un obiect care se poate vinde sau cumpara,esti de nepretuit.
-Tu ma iubesti?(vorbi’ iarasi nebunia din mine)
-(radeai) Nu.nu te iubesc.nici nu-ti voi spune ca te ador,e ceva mai mult decat iubire,mi se pare un cuvant asa mediocru,ceea ce simt eu nu poate fi spus,auzit doar simtit,si e al dracului de puternic,e ceva ce nu pot uita nici macar o secunda,te am aici in inima, in suflet, in stomac,doar ma gandesc la tine,la noi si mi se schimba tot corpul,tremur si ma agit.
-Dar…nu mai conteaza,stii si eu te iubesc,te ador si simt toate astea,dar ii e teama de tine.
-Sa nu iti fie.Eu sunt aici.Hai strange-ma tare in brate,copilas,sunt aici.
