Cum s-a pierdut misterul?

1. 

Idei,concepte,speranta,vise si nopti nedormite....toate in acelasi timp,si daca totusi pare greu,nu e.de undeva de acolo porneste misterul.Ma chinuiam sa-l gasesc.L-am gasit.Ma chinuiam sa-l am.L-am avut.Ma chinuiam sa-l inteleg.Nu l-am inteles niciodata.Greseala e a mea,nu trebuia sa-mi asum vreodata aceste consecinte absurde ale vietii.Nu trebuia sa-mi las sufletul pentru a-l imbratisa pe al lui.Poate era mai bine sa fim in zadar.eu aici si el acolo.oare i-a pasat,ii pasa sau ii va pasa,intr-o oarecare intamplare a sortii?Va tine oare cont de eternitatea iubirii,isi va aduce aminte cate schimbari bruste,si frumoase i-am adus?

    Imi amintesc....stateam "ore in sir" din totalul meu de 3 ore disponibile si-i explicam,ii puneam pe tava zambetul inocent al mintii mele,vorbeam despre radicalisme,simplitatea vorbelor si efemeritate,totusi s-a pierdut,sau i-am dat drumul sa fuga,cert e ca a cazut si nu voi astepta sa se ridice,nici nu-l voi ajuta sa ma ajunga iar.E un joc bolnav acest mister.In abundenta de pareri ,aceste pareri de dupa',constientizez ca era mai bine sa-i inteleg esenta,cuprinsul,esentialul,era mai bine sa fie o enigma,un necunoscut si era perfect sa nu fiu asa curioasa din fire.Au fost zile si nopti,dimineti,seri tarzii...au fost momente,frumoase sau nu...dar au fost,iar ceea ce traiesti in viata si iti face rau sau bine nu poti uita nici cu o floare nici cu un strigat.Poti doar sa vrei.Sa vrei a uita,sa vrei a uita sa iubesti.poti mai mult de atat.Poti sa iubesti nesiguranta,adica misterul sau poti sa vrei sa uiti de el.Intr-o zi,prin a nu stiu cui minune si greseala,El s-a intors la mine,desi ma legase cu o funie groasa si dureroasa a minciunii,desi ma aruncase intr-o apa,pe al carui curs nu-l puteam urma,in orice parte as fi innotat,riscam sa ma innec in rautate,tradare si ..absurditate.Dar s-a intors,asa cum eu am incercat sa-i spun candva ca o va face.si tot atunci i-am spus ca ma va ruga macar o singura data sa-i povestesc despre iubire.La ce folos sa-i mai raspund,asa cum el s-a poticnit in rani,de ce sa ma aflu din nou la mana destinului.Asa ca am fugit,m-am ascuns de nesansa,si mi-am strans sufletul in brate.N-am vrut ca sa-i zambeasca din nou.....De atunci misterul a disparut intru totul din a mea viata...Iar el...ahhhh....lui i-am spus odata ca de imi voi intoarce chipul il voi sfarma....